Spunea Corina “ultimul stinge lumina”…v-as ruga sa nu! O data, pt ca tocmai am aflat ca raman inca un an in Lazar, si oricum voi fi ratacita cand o sa trec pe langa sala voastra de clasa si nu voi mai vedea chipuri atat de familiare si dragi mie, in al doilea rand pentru ca promit s-o tin aprinsa pt momentul in care veti dori, poate, sa mai treceti pe AICI.
Nu stiu dc blogul asta e facut si pt profi, dar ma bag in seama pentru ca m-am zarit intr-o poza cu voi (probabil Adriana nu avea alta, dar lasati-ma sa cred ce-mi place mie), pentru ca v-am rugat sa ma lasati sa “keep a low profile” la clopotelul clopoteilor (imi anticipez reactiile de final in fata unei clase atat de speciale ca a voastra) si pentru ca as mai avea atatea sa va spun...N-o s-o fac insa, pentru ca stiu ca imi cunoasteti deja tacerile si intuiti tot ceea ce eu nu pot sa exprim.
So, pentru ca s-au pus banci in curtea liceului n-o sa mai stau pe grad sa va astept sa iesiti din examen, voi fi o civilizata cu pachetul de tigari langa mine, admirandu-va din postura de profesor pentru ultima data! Pana la urma, despartirile, voluntare sau involuntare, compun o imagine a existentei, pe care avem nevoie sa o intelegem pentru a o accepta.


PS: stiu ca suna al naibii de “argumentativ” ce-am scris, dar n-a iesit altfel

o profa