This one is mine

Se termina liceul si odata cu acest eveniment apar tot felul de declaratii, care mai de care
mai pompoase si lacrimogene: 'ati insemnat incredibil de mult pentru mine', 'am crescut
impreuna' ,'suntem ca o familie', 'nu vreau sa se termine'.
Serios?!D-aia s-au format 2 grupuri in clasa, daca nu chiar mai multe, d-aia n-am fost si noi toti
la o petrecere, la o zi de nastere, intr-o excursie? D-aia nu ezitam sa ne barfim cand aveam
ocazia? Let's be serious.Nu am fost impreuna la bine si la rau si nici n-o sa fim impreuna pana cand moartea ne va desparti. Mie una, mi se pare absolut normal, de fapt nici nu concep sa fie altfel, nu inteleg de ce negati asta, acum, la sfarsit de clasa a 12-a. Suntem 30 de caractere
diferite, oricate lucruri am fi invatat unii de la ceilalti, n-aveam cum sa devenim un grup
omogen.
Nu regret ca am facut parte din aceasta clasa, don't get me wrong. In 4 ani de liceu am
demonstrat cat suntem de buni, insa de aici si pana la 'a doua familie' e cale lunga.Recunosc, am fost norocoasa, anumiti colegi mi-au devenit cei mai buni prieteni si sunt sigura ca nimic nu ne va desparti vreodata. Ce sa spun, e o axioma asta, nici nu mai trebuie demonstrata. Time shall prove it, anyway:D
Recunosc, de asemenea, ca pe multi dintre voi nu am avut nici cea mai mica intentie de a va
cunoaste cu adevarat, de a incerca sa vad ce e sub masca pe care o afisati zilnic la scoala.
De ce? Pentru ca, sincer, nu m-a interesat. Nu vreau sa par taioasa, cinica sau aroganta,
insa mereu m-am gandit ca daca ii am pe my very own best friends, nu mai am nevoie de nimic
altceva. Call me narrow-minded, but it's been great so far!
In alta ordine de idei, unii profesori pe care i-am avut au fost extraordinari,au crezut cu
siguranta in potentialul nostru si ne-au indrumat pe drumul cel bun. Din pacate, daca ma
gandesc mai bine, ii poti numara pe degete la cat de putin au fost cei care intr-adevar au
crezut in noi: profa de chimie, de info, de rom, de filo,chiar si cea de engl. Altii nu-mi vin acum
in minte, deci probabil nu conteaza mai deloc (dirigu' nu se pune!). Oricum, ce asteptari de
mari tandreturi sa avem de la cei 3 profesori de sport pe care i-am avut, cand noi nici nu
veneam la ore?:-"
Mda, inca multe de zis, insa odata ce esentialul a fost spus, va inchipuiti voi restul.
All in all, a fost frumos, a fost interesant, amintirile nu ni va lua nimeni, abia astept sa
ne revedem la intalnirea de 10 ani. Va doresc sa fiti fericiti si sa auzim numai de
bine,12E!



Raluca D.