Mai am un singur dor...[ganduri cu si despre liceu]

Cand ii auzeam pe parintii mei spunandu`mi ca perioada liceului este cea mai spumoasa si frumoasa perioada din viata unui om dadeam ochii peste cap. Asta se intampla acum aproape 4 ani. Pe vremea aia eram doar un copil. Nu crescusem cu messenger, Mall si McDonald`s; nu stiam ce inseamna o imagine si ma simteam o straina in noua mea viata de liceana. Cu timpul, am inceput sa iubesc liceu, sa il consider a doua mea casa. Voi ati fost familia mea vitrega, clasa care, desi nu parea, era in stare sa sfasie pe oricine ataca un membru al ei. M`am maturizat, insa privesc in urma cu drag, acum la sfarsit de drum. Gandul la micile dispute, la sfiala de care dadeam dovada la inceput si la frica de nou pe care fiecare am simtit`o imi face pielea de gaina.

Amintiri din liceu am atat de multe, incat mintea mea seamana cu o biblioteca vandalizata: stiu ca sunt acolo, dar nu le pot gasi. In schimb, in sufletul meu sunt atat de bine ordonate incat as putea sa dau lumii intregi orice sentiment legat de viata de liceu pe loc. Nu am fost o clasa cuminte. Asta cu totii o stim. Dar cred ca vom ramane in sufletul multor oameni, asa cum vom ramane, mai mult sau mai putin, in sufletele colegilor.

Regrete nu am. Cel putin fata de ceea ce a fost. Insa regret multe lucruri care ar fi putut sa fie. Regret ca n`am profitat mai mult de timpul pe care l`am avut impreuna, ca am crezut mereu ca va dura o vesnicie. Sau cel putin am sperat. Iata`ne acum la sfarsit, asternandu`ne ganduri umplute de emotie si amar pe o pagina ce speram ca ne va uni pentru o buna bucata de vreme.

Regret ca abia cand ne`am vazut aproape de sfarsit am inceput sa credem cu adevarat in noi si sa ne para rau ca n`am profitat mai mult de ceea ce am avut. Insa cel mai tare regret ca anul acesta ne`a impiedicat sa ne bucuram de timpul care ne`a mai ramas in acest liceu, in aceasta clasa.

Cu toate acestea, am reusit (cred eu) cu succes sa trecem peste tot ce a fost mai putin placut si sa vedem partea plina a paharului.

Va multumesc ca, impreuna, ati participat la 4 ani din viata mea. Va multumesc ca m`ati format, mai mult sau mai putin, iar mai presus de toate, va multumesc ca ati transformat clasa noastra intr`o leoaica tanara: puternica si, in acelasi timp, plina de dragoste.

Laura Dumitrescu