am observat ca regretele apar mereu la final..de ce? de ce realizam asa tarziu tot ce ni se intampla? nu stiu daca e regret.. e mai degraba confuzie, e dorinta prea mare de a prelungi acesti 4 ani care, cu sau fara colegi ni i-am format noi insine, prin tot ce am facut, prin fiecare replica, prin fiecare gest.. cred ca ne pare rau ca iesim dintr-o "normalitate" a programului nostru zilnic, ca parasim un grup din care am facut parte, ca n-o sa mai auzim unele glume-cliseu in fiecare zi, ca n-o sa mai tresarim cand incepe muzica la radio sau ca nu ne va mai fii frica daca am avut ceva de pregatit la fizica..
m-am atasat de o lume care imi este draga, cu care am reusit sa impart ganduri, sentimente, o lume in care am socializat cu diferiti oameni, unii mai iubiti decat altii.. nu regret nimic! poate doar ca am fost prea impunatoare (vezi aroganta) ca sefa a clasei, insa stiu ca asa macar va veti aminti d mine si de: "ai adus banii pentru..? hai frateee"
sunt mandra de liceul asta, de colegii mai mari, de toate iubirile, de cativa profesori, de organizarea noastra care a dat de multe ori rezultate, de unica excursie cu profa de romana, de caterinca naiva si geniala a dirigului, de bancurile perverse interzise din cls a9a (dar care le-am mai auzit de prin a11a ;)) ) , de shocul pe care l-am avut prima oara cand am ajuns in vama, de fiecare dintre voi..
va doresc sa traiti bine, la fel de bine ca in liceu, sa va faceti prieteni la fel de cul, sa mai deschideti cate o "paranteza" cu: "bai, cand eram in liceu...", sa zambiti mereu pentru o lume care ne asteapta >:D<
cu mareee drag,
shefa:)
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comment:
"va doresc sa traiti bine" :)) basescule fugi k shefa sa reprofilat si vrea sa iti ia postu!! nu puteam sa ma abtin :D :)) lamby sa ne traieshti bine >:D<
pope
Post a Comment