Tin sa le urez tuturor care au admiterea mult succes, concentrare maxima si tot tacamul!
Sorana
Monday, July 14, 2008
Friday, June 27, 2008
personajele mele literare
e momentul in care am terminat poate pentru tot restul vietii cu interesul pentru tehnica introspectiei, particularitati de caracterizare, tehnica contrapunctului, eruditie paremiologica, raport realitate - fictiune, exprimare mucalita, acuitatea analizei psihologice, ingambament, reflectare poliedrica, fresca sociala, metoda "oglinzilor paralele", obiectivitate hmm si daca ati sti cate inca mai stiu :))
Insa imi va ramane acel gust dulce al tuturor personajelor pe care le-am cunoscut si le-am caracterizat in mintea mea si in troleu, si la masa, si cu voi la scoala. Am senzatia ca mi-au intrat sub piele si ca la un moment dat sau altul am sa il gasesc pe Ilie Moromete langa Ion in agenda telefonului. Am impresia ca pot sa ies langa casa, "la rond" cu Moromete la o tigara sau sa imi povestesc peripetiile de adolescenta cocheta cu Otilia la o cafea.
M-am identificat intr-o masura sau alta cu unele dintre ele si daca nu, cu siguranta i-am identificat pe cei din jur.
Imi place sa ma regasesc in Doamna T. Imi place sa ma identific cu portretul sau fizic si sa cred ca am un "neobisnuit simt estetic" ca si ea. Imi place sa ma cred superioara celor din jur si sa cred ca se va spune candva si despre mine "O femeie de geniu avand existenta unei femei obisnuite". Imi mai place ca "era o frumusete incerta, cu trasaturi cam tari atunci cand era serioasa incat parea urata, insa de o feminitate fara pereche cand zambea vag indurerat". Stiu ca daca voi avea norocul sa se vorbeasca peste ani ma vor descrie tot asa: "alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice". Si stiu ca cea mai importanta trasatura a noastra e melancolia iubirii pierdute. Ca si ea, am iubit, un Fred, pana la suferinta.
Surad visatoare cand ma gandesc ca am avut o prietena ca Otilia. "Fata parea sa aiba 18-19 ani", "copilaroasa intre multele bucle" blonde "insa in trupul subtiratic, de un stil perfect, o stapanire desavarsita de femeie". Am iubit-o mult pe aceasta Otilia mea proprie care statea pe randul de langa mine si cu care am impartit multe. Si stiu ca era iubita nu numai ca prietena ci si ca fiica, iubita, amanta. Si cand fiecare ne gandeam la ea ne gandeam la finete, gingasie si delicatete. A cautat barbati cu bani nu stiu daca neaparat pentru banii in sine cat pentru siguranta pe care i-o ofera si pentru faptul ca i-a placut mereu sa fie o rasfatata.
Zambesc siret in coltul gurii cand imi aduc aminte de nebuna mea prietena Zoe. Statea mereu in ultima banca si revolutiona clasa cu "statementurile" ei... ramaneam socati cateva secunde si apoi toata clasa pornea intr-un ras unanim. Si de atunci am hotarat ca atunci cand isi va urma visul si va candida la presedintie o vom vota. Desi despre Zoe nu am citit mult pt bac stiu sigur ca as fi scos o caracterizare minunata pentru ca genul ei iti ramane intiparit in minte. Cocheta (la bal ne-a uimit), inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Mie mi se pare de ajuns:)) Zoe e cea care detine controlul, Zoe are un amant mai tanar, Zoe e luptatoare hotarata si stie ce vrea. Cum sa nu ai ce invata de la o asemenea prietena?
Prin arta compozitiei Dumnezeu ne-a pus laolalta ca intr-o capodopera a genului prietenie, specie liceu.
tully
Insa imi va ramane acel gust dulce al tuturor personajelor pe care le-am cunoscut si le-am caracterizat in mintea mea si in troleu, si la masa, si cu voi la scoala. Am senzatia ca mi-au intrat sub piele si ca la un moment dat sau altul am sa il gasesc pe Ilie Moromete langa Ion in agenda telefonului. Am impresia ca pot sa ies langa casa, "la rond" cu Moromete la o tigara sau sa imi povestesc peripetiile de adolescenta cocheta cu Otilia la o cafea.
M-am identificat intr-o masura sau alta cu unele dintre ele si daca nu, cu siguranta i-am identificat pe cei din jur.
Imi place sa ma regasesc in Doamna T. Imi place sa ma identific cu portretul sau fizic si sa cred ca am un "neobisnuit simt estetic" ca si ea. Imi place sa ma cred superioara celor din jur si sa cred ca se va spune candva si despre mine "O femeie de geniu avand existenta unei femei obisnuite". Imi mai place ca "era o frumusete incerta, cu trasaturi cam tari atunci cand era serioasa incat parea urata, insa de o feminitate fara pereche cand zambea vag indurerat". Stiu ca daca voi avea norocul sa se vorbeasca peste ani ma vor descrie tot asa: "alternand o sprinteneala nervoasa, cu lungi taceri melancolice". Si stiu ca cea mai importanta trasatura a noastra e melancolia iubirii pierdute. Ca si ea, am iubit, un Fred, pana la suferinta.
Surad visatoare cand ma gandesc ca am avut o prietena ca Otilia. "Fata parea sa aiba 18-19 ani", "copilaroasa intre multele bucle" blonde "insa in trupul subtiratic, de un stil perfect, o stapanire desavarsita de femeie". Am iubit-o mult pe aceasta Otilia mea proprie care statea pe randul de langa mine si cu care am impartit multe. Si stiu ca era iubita nu numai ca prietena ci si ca fiica, iubita, amanta. Si cand fiecare ne gandeam la ea ne gandeam la finete, gingasie si delicatete. A cautat barbati cu bani nu stiu daca neaparat pentru banii in sine cat pentru siguranta pe care i-o ofera si pentru faptul ca i-a placut mereu sa fie o rasfatata.
Zambesc siret in coltul gurii cand imi aduc aminte de nebuna mea prietena Zoe. Statea mereu in ultima banca si revolutiona clasa cu "statementurile" ei... ramaneam socati cateva secunde si apoi toata clasa pornea intr-un ras unanim. Si de atunci am hotarat ca atunci cand isi va urma visul si va candida la presedintie o vom vota. Desi despre Zoe nu am citit mult pt bac stiu sigur ca as fi scos o caracterizare minunata pentru ca genul ei iti ramane intiparit in minte. Cocheta (la bal ne-a uimit), inteligenta, autoritara, ambitioasa si isi impune vointa in fata oricui. Mie mi se pare de ajuns:)) Zoe e cea care detine controlul, Zoe are un amant mai tanar, Zoe e luptatoare hotarata si stie ce vrea. Cum sa nu ai ce invata de la o asemenea prietena?
Prin arta compozitiei Dumnezeu ne-a pus laolalta ca intr-o capodopera a genului prietenie, specie liceu.
tully
Wednesday, June 25, 2008
Tuesday, June 24, 2008
Pentru voi ..nijte lectii invatate de Andrada
In ultimele zile am invatat cele mai frumoase lectii ale vietii ...asa ca de final de clasa 12a , si de inceput de drum.
Viata mi-a predat cele mai profunde si grele lectii ale ei ..s-a saturat sa ma vada ca nu-mi ies exercitiile ei , si mi-a predat in sfarsit lectia. A fost intelegatoare cu mine , si-a dat seama ca inca nu m-am prins de solutia exercitiilor. Asa ca a trecut la fapte si mi-a dat vreo doua suturi , dar si reusite tocmai pentru a nu pica in depresie. In continuare o sa reproduc lectia invatata, pentru ca eu sunt genul care prinde repede, si invata din clasa :)
Si mi s-a zis Andrada destul...te-ai chinuit prea mult cu exercitiile , hai sa le rezolvam impreuna. I-am aratat ecuatia Bacului , si mi-a zis : "fara incredere in tine Andrada , nu ai sa iei note mari " ...[confidence, wear it like make-up!]. Mi-a explicat ca nu este decat un examen si ca daca ma duc convinsa pe ceea ce stiu nu au cu ce sa ma atace. Mi s-a zis ca sunt singura stapana a destinului meu , singurul care intervine e Dumnezeu , cateodata sa te aduca cu picioarele pe pamanat. Mi-a zis ca numai cu incredere iau 10 .Am ascultat-o si am luat 10 . A fost foarte fericita precum un profesor mandru de rezultatele elevilor..
A doua lectie a fost despre prietenie. I-am pus algoritmul prieteniei in fata, plangandu-ma ca nu pot sa-l descifrezi . Viata atunci a ras ...dupa ce si-a revenit din ras mi-a zis ca tot timpul vor exista polemici pe aceasta tema, si ca nu sunt nici prima nici ultima care pierde o prietenie de mult timp. A zis ca e mandra ca m-am chinuit foarte mult in descifrarea acestui algoritm, in schimb exista anumite probleme care nu se pot rezolva niciodata..exista algoritmi care nu pot fi descifrati ..iar aceasta prietenie e unul dintre ele. Mi-a zis ca sunt unele lucruri in viata pe care nu le pot controla, si in privinta carora nu pot face nimic. Admira insistenta mea, dar nu poate sa ma ajute decat cu sfatu : las-o asa cum a picat, ca nu se poate face...daca exercitiu nu-ti iese din a4a oara lasa-l asa ..
Mi-a explicat pe urma ca sunt multe lucruri in viata importante pentru care merita sa ma zbat, mult mai importante decat un algoritm ..
Totodata mi-a predat lectia iertarii. Intodeauna , zise viata, iarta, dar nu uita. Iertarea e vindecarea sufletului , e mangaierea constiintei , si impacarea cu sinele. Sentimentele negative, zise, aduc situatii negative, experiente proaste..
Mi-a zis sa ma eliberez de tot ce e rau si sa inceapa sa nu mai imi pese ..pentru ca daca exercitiu merita se va dezvalui singur..mi-a zis ca daca exercitiu e rezolvabil imi voi da seama singura..[inca ma chinui la el ce-i drept..algoritmul asta ma scoate din mintzi ]
Mi-a zis , pe urma, ca sfat pentru viitor sa am mai multa atentie in privinta lucrurilor din jurul meu ..sa fiu mai atenta..ca totul e bine atunci cand vrei asta
In final , mi-a predat ultima lectie , dar cea mai importanta: exista multe lucruri in viata , frumoase, pe care nu le vezi , dar care in momentele najpa nu compenseaza..Mi-a zis sa invat sa le apreciez ...pentru ca ele ma fac puternica.
Mi-a zis ca nu exista noroc, ci exista oameni puternici si cu credinta in Dumnezeu.. mI-a zis ca norocul ti-l faci singur, ajutat de bunul Dumnezeu.
Mi-a zis sa nu ma mai uit in gura altora, pentru ca eu sunt singura persoana din viata mea..
Mi-a zis , sa-mi traiesc viata fix asa cum vreau si cum simt pentru ca asta inseamna traire autentica..
Iar in final mi-a zis..fa ce-ti zice inima mereu , dar actioneaza dupa ce ai trecut totul prin filtrul gandirii.
La sfarsitul lectiei mi-a dat un 10 de incurajare..si mi-a urat mult succes in continuare
Multumesc acestei profesoare extraordinare , viata..pentru ca mai intai mi-a dat exercitiile si pe urma mi-a predat lectiile..[poate asa realizezi singur anumite chestii importante]
Iti multumesc Viata..cu respect,
O eleva
Viata mi-a predat cele mai profunde si grele lectii ale ei ..s-a saturat sa ma vada ca nu-mi ies exercitiile ei , si mi-a predat in sfarsit lectia. A fost intelegatoare cu mine , si-a dat seama ca inca nu m-am prins de solutia exercitiilor. Asa ca a trecut la fapte si mi-a dat vreo doua suturi , dar si reusite tocmai pentru a nu pica in depresie. In continuare o sa reproduc lectia invatata, pentru ca eu sunt genul care prinde repede, si invata din clasa :)
Si mi s-a zis Andrada destul...te-ai chinuit prea mult cu exercitiile , hai sa le rezolvam impreuna. I-am aratat ecuatia Bacului , si mi-a zis : "fara incredere in tine Andrada , nu ai sa iei note mari " ...[confidence, wear it like make-up!]. Mi-a explicat ca nu este decat un examen si ca daca ma duc convinsa pe ceea ce stiu nu au cu ce sa ma atace. Mi s-a zis ca sunt singura stapana a destinului meu , singurul care intervine e Dumnezeu , cateodata sa te aduca cu picioarele pe pamanat. Mi-a zis ca numai cu incredere iau 10 .Am ascultat-o si am luat 10 . A fost foarte fericita precum un profesor mandru de rezultatele elevilor..
A doua lectie a fost despre prietenie. I-am pus algoritmul prieteniei in fata, plangandu-ma ca nu pot sa-l descifrezi . Viata atunci a ras ...dupa ce si-a revenit din ras mi-a zis ca tot timpul vor exista polemici pe aceasta tema, si ca nu sunt nici prima nici ultima care pierde o prietenie de mult timp. A zis ca e mandra ca m-am chinuit foarte mult in descifrarea acestui algoritm, in schimb exista anumite probleme care nu se pot rezolva niciodata..exista algoritmi care nu pot fi descifrati ..iar aceasta prietenie e unul dintre ele. Mi-a zis ca sunt unele lucruri in viata pe care nu le pot controla, si in privinta carora nu pot face nimic. Admira insistenta mea, dar nu poate sa ma ajute decat cu sfatu : las-o asa cum a picat, ca nu se poate face...daca exercitiu nu-ti iese din a4a oara lasa-l asa ..
Mi-a explicat pe urma ca sunt multe lucruri in viata importante pentru care merita sa ma zbat, mult mai importante decat un algoritm ..
Totodata mi-a predat lectia iertarii. Intodeauna , zise viata, iarta, dar nu uita. Iertarea e vindecarea sufletului , e mangaierea constiintei , si impacarea cu sinele. Sentimentele negative, zise, aduc situatii negative, experiente proaste..
Mi-a zis sa ma eliberez de tot ce e rau si sa inceapa sa nu mai imi pese ..pentru ca daca exercitiu merita se va dezvalui singur..mi-a zis ca daca exercitiu e rezolvabil imi voi da seama singura..[inca ma chinui la el ce-i drept..algoritmul asta ma scoate din mintzi ]
Mi-a zis , pe urma, ca sfat pentru viitor sa am mai multa atentie in privinta lucrurilor din jurul meu ..sa fiu mai atenta..ca totul e bine atunci cand vrei asta
In final , mi-a predat ultima lectie , dar cea mai importanta: exista multe lucruri in viata , frumoase, pe care nu le vezi , dar care in momentele najpa nu compenseaza..Mi-a zis sa invat sa le apreciez ...pentru ca ele ma fac puternica.
Mi-a zis ca nu exista noroc, ci exista oameni puternici si cu credinta in Dumnezeu.. mI-a zis ca norocul ti-l faci singur, ajutat de bunul Dumnezeu.
Mi-a zis sa nu ma mai uit in gura altora, pentru ca eu sunt singura persoana din viata mea..
Mi-a zis , sa-mi traiesc viata fix asa cum vreau si cum simt pentru ca asta inseamna traire autentica..
Iar in final mi-a zis..fa ce-ti zice inima mereu , dar actioneaza dupa ce ai trecut totul prin filtrul gandirii.
La sfarsitul lectiei mi-a dat un 10 de incurajare..si mi-a urat mult succes in continuare
Multumesc acestei profesoare extraordinare , viata..pentru ca mai intai mi-a dat exercitiile si pe urma mi-a predat lectiile..[poate asa realizezi singur anumite chestii importante]
Iti multumesc Viata..cu respect,
O eleva
Filozofii a la Andrada...
Am realizat ,ca desi am crescut , m-am maturizat treptat..ca desi am 19 ani ..ca desi am terminat liceul ..si iata Bacul ...Ca sunt Doar un Copil
Si e bine..e bine bine cand sunt ca mine. E bine sa fim copii, e bine sa ne pastram inocenta, e bine sa visam ..
Visele sunt pansamentele sufletului..visele ne fac puternici ..visele ne fac sa going on ..visele ne fac sa luptam ..ne influenteaza, ne imping de la spate..
Visele copilariei ne fac sa ne amintim de o perioada in care nu aveam griji, o perioada in care singurul lucru pe care-l faceam era sa ne jucam .Ori si acum tot asta facem ..ne jucam, numai ca la un alt nivel
Viata e o joaca..este precum un joc de poker..acum ai o mana buna..acum pierzi tot.Numai jucatorii adevarati stiu cand sa se dea batuti sau cand sa continue convinsi ca vor castiga intr-un final .
Jokerul este ocazia aceea care-ti vine odata in viata..unii stiu sa profite de el ..altii nu ..
Cel care face jocurile este Dumnezeu ..noi depindem de mana lui ..depindem de ceea ce decide el pentru noi ..In schimb ne lasa sa schimbam uneori cartile..ne lasa sa ne facem norocul singuri ..
Ne da carti proaste cateodata pentru a ne aduce cu picioarele pe pamant si pentru a ne caii putin ..dar daca vede ca jucam bine..urmeaza numai pase bune..
Noi, jucatorii ,suntem uneori galagiosi , nervosi si suparati pe viata ...Dumnezeu zambeste si ne lasa sa ne revenim singuri ..pentru ca numai noi putem constientiza ca pana la urma viata nu e decat o plimbare printr-o poiana
La fiecare luminisi te intalnesti cu oameni ..unii raman la urmatorul popas..altii continua cu tine drumul pana la capat.Celor care raman le pare rau ...le este greu acest moment al despartirii dar realizeaza ca fiecare lucru in viata are un sfarsit precum fiecare poteca are un dead end
Si in aceasta plimbare a noastra prin poiana realizam multe..Invatam multe despre lucrurile din jur..Avem un ghid desigur, constiinta si ratiunea..dar directia finala o da ghidul sef, inima.
Inima e cea care decide drumul pe care o luam ..desigur dupa ce s-a sfatuit cu ghidul asistent , ratiunea.
Ne place sa mergem prin poiana ca desi uneori e intunecos si ne este frica..urmeaza perioada de luminis...urmeaza fericirea ..zambetele ..
Suntem precum nijte copii ..dornici mereu de nou ..dornici de necunoscut.Ne place sa o luam pe carari nebatute de piciorul uman ..ne impiedicam ..cadem ..dar mereu ne ridicam pentru ca stim ca daca nu facem asta ramanem in urma.
Viata, poiana, este plina de neprevazut.Pot exista multe care sa ne sperie sau care sa ne bucure..dar stim ca ne-am asumat acest risc asa ca vom continua.
E bine sa mergi cu cineva prin poiana, pentru ca singuratatea nu face bine nimanui ..mai o vorba mai un ras mai un plans..dar totusi e cineva langa tine care iti impartaseste temerile , dezamagirile , bucuriile si exaltarea.
Ne place sa mergem ..uneori alergam fiind mereu grabiti sa ajungem la destinatie..
Nu e bine sa ne grabim ..dar uneori insasi aceasta graba ne face sa cadem si sa realizam ca totul vine la timpul lui ..
Asa ca lasati-ma sa fiu ceea ce am fost mereu , un copil .Lasati-ma sa visez ,sa plang , sa rad, sa ma lovesc dar sa ma ridic imediat..lasati-ma sa fiu eu .
Ia-ma de mana si hai la drum !
Si e bine..e bine bine cand sunt ca mine. E bine sa fim copii, e bine sa ne pastram inocenta, e bine sa visam ..
Visele sunt pansamentele sufletului..visele ne fac puternici ..visele ne fac sa going on ..visele ne fac sa luptam ..ne influenteaza, ne imping de la spate..
Visele copilariei ne fac sa ne amintim de o perioada in care nu aveam griji, o perioada in care singurul lucru pe care-l faceam era sa ne jucam .Ori si acum tot asta facem ..ne jucam, numai ca la un alt nivel
Viata e o joaca..este precum un joc de poker..acum ai o mana buna..acum pierzi tot.Numai jucatorii adevarati stiu cand sa se dea batuti sau cand sa continue convinsi ca vor castiga intr-un final .
Jokerul este ocazia aceea care-ti vine odata in viata..unii stiu sa profite de el ..altii nu ..
Cel care face jocurile este Dumnezeu ..noi depindem de mana lui ..depindem de ceea ce decide el pentru noi ..In schimb ne lasa sa schimbam uneori cartile..ne lasa sa ne facem norocul singuri ..
Ne da carti proaste cateodata pentru a ne aduce cu picioarele pe pamant si pentru a ne caii putin ..dar daca vede ca jucam bine..urmeaza numai pase bune..
Noi, jucatorii ,suntem uneori galagiosi , nervosi si suparati pe viata ...Dumnezeu zambeste si ne lasa sa ne revenim singuri ..pentru ca numai noi putem constientiza ca pana la urma viata nu e decat o plimbare printr-o poiana
La fiecare luminisi te intalnesti cu oameni ..unii raman la urmatorul popas..altii continua cu tine drumul pana la capat.Celor care raman le pare rau ...le este greu acest moment al despartirii dar realizeaza ca fiecare lucru in viata are un sfarsit precum fiecare poteca are un dead end
Si in aceasta plimbare a noastra prin poiana realizam multe..Invatam multe despre lucrurile din jur..Avem un ghid desigur, constiinta si ratiunea..dar directia finala o da ghidul sef, inima.
Inima e cea care decide drumul pe care o luam ..desigur dupa ce s-a sfatuit cu ghidul asistent , ratiunea.
Ne place sa mergem prin poiana ca desi uneori e intunecos si ne este frica..urmeaza perioada de luminis...urmeaza fericirea ..zambetele ..
Suntem precum nijte copii ..dornici mereu de nou ..dornici de necunoscut.Ne place sa o luam pe carari nebatute de piciorul uman ..ne impiedicam ..cadem ..dar mereu ne ridicam pentru ca stim ca daca nu facem asta ramanem in urma.
Viata, poiana, este plina de neprevazut.Pot exista multe care sa ne sperie sau care sa ne bucure..dar stim ca ne-am asumat acest risc asa ca vom continua.
E bine sa mergi cu cineva prin poiana, pentru ca singuratatea nu face bine nimanui ..mai o vorba mai un ras mai un plans..dar totusi e cineva langa tine care iti impartaseste temerile , dezamagirile , bucuriile si exaltarea.
Ne place sa mergem ..uneori alergam fiind mereu grabiti sa ajungem la destinatie..
Nu e bine sa ne grabim ..dar uneori insasi aceasta graba ne face sa cadem si sa realizam ca totul vine la timpul lui ..
Asa ca lasati-ma sa fiu ceea ce am fost mereu , un copil .Lasati-ma sa visez ,sa plang , sa rad, sa ma lovesc dar sa ma ridic imediat..lasati-ma sa fiu eu .
Ia-ma de mana si hai la drum !
Subscribe to:
Posts (Atom)